Dupa ce Gaius Octavius, nepotul lui Iulius Cezar, şi-a consolidat poziţia prin înfrângerea rivalului său la putere, Marc Antoniu, în bătălia de la Actium, din anul 31 i.Hr., acesta va declanşa un amplu proces de restructurare a tuturor instituţiilor statului, fiind conştient că anii de război civil au lăsat Roma într-o stare de anarhie şi că societatea romană nu era încă pregătită să accepte controlul total al unui despot.

Bun tactician, Octavius (sau Octavianus) a ştiut să câştige simpatia tuturor. Mai întâi, a desfiinţat armatele sale şi a organizat alegeri, în urma cărora a fost ales în funcţia de consul. În 27 î.Hr. a returnat, în mod oficial, puterea Senatului Romei, şi s-a oferit să renunţe şi la supremaţia militară peste Egipt. Dar Senatul Roman nu numai că l-a refuzat, dar i-a dat chiar controlul asupra Spaniei, Galiei şi Siriei. Puţin mai târziu, Senatul i-a dat şi titlul de Augustus (cel venerat).

Batalia de la Actium

Aceasta dată (27 î.Hr.) este considerată, în mod convenţional, ca fiind începutul Imperiului Roman, deşi numele de "Republica Romana" a fost folosit, în mod oficial, timp de încă vreo câteva secole. Augustus va reuşi să mai acapereze şi funcţia de tribun, care îi permitea să convoace Senatul după voinţa sa şi să-i stabilească agenda. În afară de aceasta, a inventat şi o nouă funcţie, în 23 î.Hr., anume cea de împărat al Romei, această funcţie era pe viaţă, şi îi oferea controlul întregii armate romane. Totuşi, el folosea, adesea, titlul civil "Princeps", sau "Primul Cetăţean".